Pierino Pierone al jere un frut e come ducj i fruts al lave a scuele. Su la strade par rivâ a scuele al jere un arbul di piruçs e Pierino par solit si rimpinave sul arbul par cjapâ chei piruçs.
Ma une dì e passe par li la Strie Bistrie che e domande a Pierino di dâi un piruç.
Pierino però, che nol jere gnogno, al capìs che la strie e voleve mangjâlu e i dîs di no.
Ma la strie e torne a domandâi di dâi un piruç.
Alore il frut al slungje une man e … subit la strie lu cjape e lu met tal sac par puartâlu a cjase e mangjâlu.
Intant che e cjaminave, a la strie i scjampe di fâ la ‘sisin, e cussì e poie il sac par tiere e si tapone daûr di une cise.
Pierino alore cui siei dintuts al rosee la cuarde che e ten peât il sac e al scjampe. Dentri tal sac al met une piere. La strie e cjape sù il sac e si invie viers cjase pensant: - Orpo, ce tant che al pese Pierino!
E cuant che e rive a cjase e dîs a sô fie di impiâ il fûc e di meti sù un cjalderon par cuei Pierino Pierone.
Ma cuant che a vierzin il sac e la strie e viôt la piere, si rabie come une mate e e torne indaûr a cirî Pierino
Il frut intant, invezit di lâ a scuele, al jere tornât sul arbul. Rivade là, la strie e cjape di gnûf Pierino e lu met tal sac.
Ma intant che e cjaminave i scjampe di fâ la pupù e a scuen tornâ daûr de cise. Ma cheste volte e veve leât miôr il sac e Pierino nol rivave a scjampâ.
Cussì si met a fâ il viers da la cuaie. Un cjaçadôr che al passave di li al sint chel rumôr e, cjatât il sac, lu vierç. Pierino Pierone al pree il cjaçadôr di meti dentri tal sac il so cjan, e cussì a fasin.
Cuant che la strie e rive a cjase, e dîs a sô fie di preparâ il cjalderon par cuei il frut. Ma cuant che a vierzin il sac a viodin il cjan che subite al muart Margarite te gjambe e al mangje dutis lis gjalinis de strie.
La strie, rabiose come se e ves un diaul par cjaveli, si met une piruche rosse e e torne a cirî Pierino, e tant e fâs che e rive a cjapâlu par la tierce volte.
E cheste volte, cuant che e rive a cjase, i dîs a sô fie di lassâ Pierino tal sac, che lu mangjaran il dì dopo. Tal doman di buinore la fie de strie e cjape Pierino Pierone e i domande di meti il cjâf sul taulîr par taiâjal.
Pierino svelt al fâs fente di no capî e al domande a Margarite se e pues fâi viodi cemût che al à di fâ e Margarite, che e jere un pôc stupidute, i fâs viodi e Pierino a colp i taie il cjâf ...
... po e fâs une scjale cu lis pignatis e al monte sù sul armâr.
Cuant che la strie e torne a cjase, i ven un colp viodint sô fie cul cjâf taiât e par cjapâ Pierino e fâs ancje jê une scjale di pignatis ma e cole juste dentri dal fûc ...
... e si bruse dute.