Vai direttamente al contenuto principale

area studenti

anno scolastico 2015/2016

Istituto Comprensivo di Basiliano e Sedegliano

Il piçul princip

La copertina

L'impuartant no si lu viôt cui voi, si lu viôt cul cûr

I nestris pinsîrs:

No bisugne judicâ.
Cjalâ il cûr e no il fûr.
Cui cal è biel dentri lu devente ancje fûr.
O sin come lis cjastinis: spinosis fûr, dentri morbidis.

Cheste e je le cassele

Cheste e je le cassele. La piore che tu vuelis e je dentri.

Cuant che o vevi sîs agns o ai viodût, une volte, intun libri su la Foreste Vergjine, une piture tant biele. E mostrave un sarpint boa che al gloteve une besteate. La mê fantasie e veve cjapât il svol e cussì o vevi fat ancje jo un disen. Cuant che o ai mostrade la mê vore ai grancj e ur ai domandât se ur faseve pôre mi àn rispuindût: “Parcè mai un cjapiel varessial di fâ pôre?”. Il gno nol jere un disen di un cjapiel, ma di un boa che al digjerive un elefant.
I grancj mi àn conseât di lassâ di bande la piture, cussì o ai scugnût cirî un altri mistîr e o ai imparât a svolâ cui avions.
Un dì, cuant che o jeri grant e o fasevi il pilote, o soi restât a pît tal desert dal Sahara parcè che il gno avion si jere rot.
Mi soi daurman metût in vore, par cirî di comedâ il motôr; e jere par me cuistion di vite o di muart e o vevi aghe di bevi dome par vot zornadis.
La prime sere mi soi indurmidît sul savalon. Sul jevâ dal dì, une vosite mi à dismot: “Par plasê... disegnimi une piore!”. E jere la vôs di un biel frut, cui cjavei bionts, che nol sameave par nuie un frut pierdût tal mieç dal desert. Stant che al insisteve, o ai cjapât un sfuei e un lapis  e o ai disegnât par trê voltis une piore, però nissune no i leve ben a chel frut. Cussì mi soi stufât e o ai disegnât une cassele cun trê busis. “Cheste e je le cassele. La piore che tu vuelis e je dentri!”.
Ce maravee cuant che o ai viodût la musute dal omenut che si inluminave: “Propit cussì le volevi!”.
E je scomençade in chest mût la mê amicizie cul piçul princip.

Il piçul princip, sore l'asteroit B612, al cjalave l'amont dal soreli

Il piçul princip, sore l'asteroit B612, al cjalave l'amont dal soreli.

Tai dîs dopo, scoltantlu fevelâ, o soi vignût a savê che chel omenut al jere un princip di un lontan planet. Jo o ai un bon parcè di crodi che il planet dontri che al vignive il piçul princip al sei l'asteroit  B612, viodût di un astronim turc, cul telescop, une volte sole. Se us ai contât chest particolâr e se us ai dit il so numar, al è par vie dai grancj. I grancj a àn passion pai numars.
Ogni dì jo o imparavi alc sul piçul princip e sul so planet.
La sô vite e jere un grum malinconiche. Une robe che i plaseve tant al jere l'amont dal soreli; sul B612, cussì piçul, al bastave tirâ in là la cjadree di cualchi pas e tu cjalavis l'imbrunî ogni volte che tu vevis voie. Une dì il piçul princip al jere cussì avilît che al à viodût il soreli lâ a mont cuarantetrê voltis.

 

I nestris pinsîrs:

Il piçul princip al è avilît parcè che al è bessôl.
Ai conventares un ami.
Chel cal rît di te nol è to ami.
Vê un ami al è impuartant.
Un ami al è par simpri.
Chel cal cjate un ami al cjate un tesaur.

Il piçul princip i voleve un grum di ben ae sô rose

Il piçul princip i voleve un grum di ben ae sô rose.

La cuinte zornade o ai savût che il piçul princip al veve lassât tal so planet une robe speciâl, che e jere tal so cûr e che e scomençave a mancjâi: une rose cun cuatri spinis. Il princip al jere un grum preocupât! Al veve pôre che cuant che al varès puartât la piore sul so planet, jê, une volte vignude fûr de sô cassele, e varès mangjât la rose, ancje se jê e veve cuatri spinis come difese.
Viodintlu vaî, lu ai consolât. “O disegnarai une musarole pe tô piore, cussì no podarà mangjâ le tô biele rose” jo i ai dit. Dopo pôc timp o ai scuviert, però, che la rose che i plaseve une vore e jere ancje un grum braurose. Spes e si magnificave de sô bielece e i domandave al frut continuis curis. Il piçul princip ogni dì le bagnave cun amôr, le cuvierzeve sot une cjampane di veri par che no ves frêt di gnot, le riparave cuntun parevint parcè che no i dassin fastidi lis) curints di aiar vie pal dì. Ma la rose no lu ringraziave mai… Un dì, cussì, il piçul princip al à decidût di lassâ il so planet. Al à netât cun cure il cratêr dai doi vulcans in ativitât che si cjatavin alì e ancje chel dal unic vulcan studât; al à gjavât vie lis plantutis di baobab e al è lât li de sô rose, par saludâle. “No sta esitâ cussì, mi fâs pierdi la pazience!” i à dit la rose “Tu âs decidût di lâ vie e alore va!”. E jere une rose orgoiôse e no voleve fâi capî al frut trop che i voleve ben.

 

I nestris pinsîrs:

Cemût mostrâ a un ami chi tu i vuelis ben?
Impensâsi il dì dal so complean.
Jessi educâts.
Judâlu.
Zuiâ insiemi.
Abraçâlu.
Consolâlu.
Condividi cun lui.

Il cuint planet al jere piçul piçul

Il cuint planet al jere piçul piçul; alì al jere puest dome par un lampion e pal impiadôr che al veve di piâlu di gnot e di studâlu vie pal dì.

Il piçul princip al è partît.
Tal prin asteroit che al à cjatât lunc il so viaç al viveve un re. Lui si crodeve une vore impuartant e onipotent. Dal re il piçul princip al à imparât che, se si vûl jessi ubidîs, si à di dâ dome ordins juscj. Il piçul princip al à lassât daurman chest puest e al è lât suntun altri planet.
Sul secont planet il piçul princip al à cjatât un om un grum braurôs, sul tierç un cjochele, sul cuart un om che al jere impegnât a contâ lis stelis.
Il cuint planet al jere piçul piçul; alì al jere puest dome par un lampion e pal impiadôr che al veve di piâlu di gnot e di studâlu vie pal dì. Però su chel piçul planet il dì al durave dome un minût e cussì l'om al veve di piâ il lampion ogni minût e il minût dopo di distudâlu. Il puar om al jere une vore strac… Al piçul princip i plaseve un grum chest om parcè che, al contrari di chei altris che al veve cognossût, l'impiadôr al veve alc di util di fâ.
Il sest planet al jere tant plui grant. Alì al jere a stâ un siôr che al scriveve suntun grant grant libri: lui al jere un gjeograf. Al è stât lui a conseâi al piçul princip di lâ su la Tiere parcè che alì al varès cjatât tancj oms.

La bolp e il piçul princip a son diventâts amîs

La bolp e il piçul princip a son diventâts amîs.

Il piçul princip al è rivât sul planet numar siet, la Tiere, propit tal mieç dal desert dal Sahara.
Alì al à cjatât un sarpint. “Dulà sono i oms? Nol è nissun chi...”. “La Tiere e je grande!” i à dit il sarpint e i à conseât di lâ di une altre bande, dulà che al varès cjatât i oms.
Dopo vê cjaminât tant, il piçul princip al à viodût un grant zardin. Alì al jere plen di rosis clamadis garofui, dutis compagnis de sô rose. Il piçul princip al jere une vore displasût parcè che jê i veve dit che in dut l'univiers jê a jere l'uniche. Cussì si è sentât su la jerbe e al à vaiût.
Propit in chel moment a je rivade une bolp. “Bundì” i à dit la bolp. “Bundì!” i à rispuindût il piçul princip. “Ven a zuiâ cun me!”.
“Jo no pues vignî a zuiâ cun te” i à spiegât la bolp “parcè che jo no soi dumiesteade”.
“Dumiesteade?” i à domandât il frut, che nol capive.
“E je une robe cuasi dal dut dismenteade. Al vûl dî “creâ leams”... Fin cumò par me tu tu sês dome un frut dal dut compagn di cent mil altris e jo no ai bisugne di te. E nancje tu no tu âs bisugne di me. Par te jo o soi dome une bolp compagne di cent mil altris. Ma se tu tu mi dumiesteis, nô o varìn bisugne un dal altri. Tu tu sarâs par me unic tal mont e jo o sarai par te uniche al mont!”.
“O scomenci a capî” i à dit il piçul princip “sul me planet e jere une rose.... jo o crôt che mi vedi dumiesteât...”.
“La mê vite e je simpri compagne, ma se tu tu mi dumiesteis la mê vite e sarà come iluminade. Al covente vê pazience. Tal imprin tu ti sentarâs un pôc distant, ma, ogni dì, tu ti sentarâs un pôc plui dongje...” i à dit la bolp.
Ancje se e saveve che il piçul princip al sarès partît e jê e varès patît, e voleve leâsi a lui.
Cussì a son deventâts amîs.
De bolp il piçul princip al à imparât une robe une vore impuartante: si viôt ben dome cul cûr! Ce che al vâl no si viodilu cui voi.
Prime di partî il piçul princip al à imparât ancje che, cuant che si vûl ben a cualchidun, si scugne tignî cont di lui.

 

I nestris pinsîrs:

Secont nô la peraule dumiesteâ a vûl disi formâ un leam, judâ une persone e rinfuarçâ une amicizie.
Dumiesteâ al vûl disi creâ un leam, ven a stâi planc planc deventâ amis e cognossisi simpri miôr.

 

Che si trati di stelis o dal desert, ce che ju fâs biei al è alc che no si viôt

Che si trati di stelis o dal desert, ce che ju fâs biei al è alc che no si viôt.

Cheste e je le storie che il piçul princip mi à contât.
“A son biei i tiei ricuarts!” i ai dit al frut.
Jo no vevi ancjemò regolât il gno avion e no vevi plui nuie di bevi.
Ancje se al sameave che il piçul princip nol ves sêt, al à conseât di lâ a cirî insiemi un poç.
Dopo vê cjaminât par oris, cidins, al è vignût gnot e lis stelis a àn scomençât a impiâsi.
O fasevi fature, ma al jere il frut a fâmi compagnie. Si sin sentâts. “Lis stelis a son bielis par vie di une rose che no si viôt...” al à dit, dopo sei stât tant a lunc cidin. “Sigûr!” i ai rispuindût.
“Il biel dal desert” al à dit il piçul princip “al è che al scuint un poç di cualchi bande...”.
“Sì” i ai confermât “che si trati di stelis o dal desert, ce che ju fâs biei al è alc che no si viôt”.
Viodint che il piçul princip si indurmidive, jo lu ai cjapât tal braç e mi soi inviât di gnûf. Mi sameave di puartâ un tesaur tant delicât e cussì, cjaminant, o ai scuviert un poç sul jevâ dal dì.
Dopo vê bevût si sintivin miôr, però mi pareve che al steve par sucedi alc di but. Cussì o soi vignût a savê che il piçul princip si cjatave tal desert, dulà che al veve tocjât tiere un an prime, par un motîf precîs: al voleve tornâ a cjase. Prime, però, al à volût che o disegnàs une musarole pe piore, di mût che no podès fâi mâl ae sô rose.

 

I nestris pinsîrs:

L'aghe a è di ducj.
L'aghe no si sporcje.
L'aghe a è preziose.
L'aghe no si vent!
L'aghe a è vite.
L'aghe no si space.

Il piçul princip al è tornât sul so planet, cu la rose e cui insegnaments de bolp ben salts tal cûr

Il piçul princip al è tornât sul so planet, cu la rose e cui insegnaments de bolp ben salts tal cûr.

Cuant che o soi tornât dal gno avion, o ai cjatât il toc difetôs e lu ai justât. Il dì dopo o soi tornât dongje dal poç e o ai vedût il piçul princip sentât suntun muret.
Al tabaiave cuntun sarpint, ma nol sameave che al ves pôre. Jo o jeri preocupât. Il frut al voleve tornâ là de sô rose, però nol podeve viazâ tal cîl cul so cuarp parcè che al jere masse pesant: al veve bisugne di bandonâlu, ma nol varès patît. Jo o sintivi che nol jere plui nuie ce fâ. “Tu tu mi mancjarâs” i ai dit.
“Cuant che tu cjalarâs il cîl, di gnot, par vie che jo o sarai sul gno planet e che o ridarai là sù, par te al sarà come se a ridessin dutis lis stelis. Tu tu varâs stelis che a san ridi!”.
Vie pe gnot il frut si è slontanât e lu ai cjalât cui voi plens di aviliment. Fer tal mieç dal desert al à spietât che il sarpint al vignìs par muardilu: nol viodeve la ore di tornâ là de sô rose, cumò che al veve capît trop che jê i voleve ben.
A son passâts sîs agns e jo o i pensi ancjemò al piçul princip. Lu imagjini content, alì tal so piçul planet, cu la sô rose e cui insegnaments de bolp ben salts tal cûr.

Copertina dell'eBook

Il testo è stato tradotto in friulano da Irene Galluzzo

 

Il Piçul Princip può anche essere scaricato